paternautul

Un blogger în căutarea lui Dumnezeu

Între sacru şi profan

Paştile au rămas o sărbătoare religioase profundă, chiar mistică s-ar putea spune. Spre deosebire de Crăciun care, din cauză că este asociat cu un eveniment cu o semnificaţie universală, uşor de înţeles şi de acceptat în plan lumesc – Naşterea, Paştile presupune o înţelegere metanoică, cu semn schimbat, a scopului vieţii.
Chiar dacă finalul Patimilor este Învierea, totuşi nu trebuie omisă săptămâna Patimilor, care este o perioadă de renunţare. Omul muncii capitaliste, disperat de problemele cotidiene rezultate din sărăcie, caută doar un energizant care să îi permită, începând din marţea următoare, să poată fi un angajat mai bun, pentru a evita, Doamne fereşte, să fie dat afară. ”Vezi şi tu cât de greu este fără serviciu”!!
În capitalismul idiot de la noi din ţară, rămas la concepţii din perioada de glorie a maşinilor şi de excedent uman, consideră omul ca o simplă rotiţă, un mic angrenaj într-unul mai mare. Angrenajul mic se poate strica şi înlocui, aşa cum se înlocuiesc piesele la o maşină: pompa de apă, bateria sau farurile. Însă, angrenajul cel mare, ordinea socială, rămâne. Iar, pentru mulţi, începe din ce în ce mai mult să fie considerată veşnică. Oamenii au început să confunde o realitate socială post-comunistă nu doar cu ceea ce ar trebui şi ar putea să fie o societate românească, ci, mai mult, cu singura ordine posibilă în care vieţilor lor de viermi pot să se împlinească.
De aceea, sărbătorile în regim profan presupun încărcărea maşinii umane. O alimentăm cu puţină benzină, îi facem o revizie, eventual o lăsăm puţin să se odihnească şi … Gata! Este bună de exploatat în continuare! Bravo, lupta cu grijile şi cu economiile continua! Politicienii vor avea ce fura, şefii vor avea ce exploata, patronii se vor îmbogăţi mai mult, iar săracul om ar putea chiar să creadă că este bine, că este fericit căci, iată!, are un loc de muncă unde este apreciat. Iar smartphone-ul ăla nou arată aşa de bine…. spune şi tu!
Pe de altă parte, aş putea uşor spune că trebuie să ne eliberăm de patimile lumeşti, să ne ridicăm sufletele la Dumnezeu şi alte ritmuri repetitive scoase din lemnul discursului bisericesc. Probabil ei cred în ele, şi, de ce nu, probabil experienţa de viaţă le confirmă. Sau poate doar doresc să transmită un mesaj.

Însă, pe de altă parte, ştim că actuala ordine de lucruri este necesară. Ea nu poate fi schimbată. Şi mai ştim că schimbarea trebuie să vină din interior. Dar, aşa cum se spunea la Teleenciclopedia, despre toate acestea în episodul următor.

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: